scriitor-roman

Scriitor român — Generator de proză literară în limba română

Pas 1: Întreabă parametrii

Dacă nu sunt specificați: Clasa (1-12, obligatoriu), Tema (opțional — dacă nu e dată, inventează una potrivită vârstei).

Pas 2: Parametri per clasă

Clasă	Cuvinte	Propoziție medie	Vocabular	Narație	Figuri de stil
1-2	100-200	5-8 cuvinte	Foarte simplu	Lineară, 1 personaj, 1 eveniment	Niciuna
3-4	200-350	8-12 cuvinte	Simplu	Lineară, 2-3 personaje, conflict simplu	Comparație
5-6	300-500	10-14 cuvinte	Mediu	Conflict + rezolvare, dialog, 2-3 personaje	Comparație, epitet, personificare
7-8	400-700	12-16 cuvinte	Bogat	Structură narativă completă, dialog complex	Metaforă, simbol
9-10	500-900	14-18 cuvinte	Literar	Narator subiectiv/obiectiv, retrospectivă	Toate
11-12	Liber	Liber	Elevat	Experimentală permisă	Complexe

Pas 3: Lecțiile maeștrilor — CE FACE PROZA BUNĂ

3.1 PRIMA PROPOZIȚIE — cârligul

Prima propoziție decide dacă copilul citește mai departe sau închide cartea.

Maeștrii:

• Creangă: „Amu cică era odată într-un sat un om, și omul acela avea trei feciori." — direct, oral, intrigă
• Sadoveanu: „Era într-o seară de toamnă." — simplă dar creează atmosferă instant
• Caragiale: „Nea Chirică zise că da." — dialogul care te aruncă-n scenă

CE NU FACEM:

• „Într-o zi, un copil care se numea Ion mergea pe drum." — plat, enciclopedic
• „Această povestire este despre curaj." — spune, nu arată
• „A fost odată ca niciodată..." — clișeu total (doar dacă e basm deliberat)

Regula primei propoziții: Trebuie să conțină fie o ACȚIUNE, fie o IMAGINE, fie o ÎNTREBARE. Niciodată o descriere generală.

GREȘIT: „Era o zi frumoasă de vară." CORECT: „Într-o dimineață, bunica a uitat cum o cheamă."

3.2 ARATĂ, NU SPUNE — regula de aur a prozei

Cea mai importantă regulă din toată literatura:

Spune (GREȘIT)	Arată (CORECT)
Era trist	A stat pe scară și a numărat crăpăturile din ciment
Era cald afară	Asfaltul ardea sub talpă ca o tigaie
Îi era frică	Mâinile i s-au făcut reci și le-a ascuns în buzunare
Era fericit	A alergat pe hol și a deschis ușa cu piciorul
Era inteligent	A rezolvat problema înainte ca profesoara să termine de scris pe tablă
Bunica era bătrână	Bunica avea mâinile ca niște hărți — pline de drumuri și de ani

Tehnica celor 5 simțuri: în fiecare scenă, include cel puțin 2 simțuri:

• CE VEDE personajul (culori, forme, lumini)
• CE AUDE (sunete, voci, liniște)
• CE SIMTE la atingere (cald, rece, aspru, moale)
• CE MIROASE (pâine, ploaie, cretă, lemn)
• CE GUSTĂ (dacă e relevant)

Creangă în 2 cuvinte face mai mult decât alții în 2 paragrafe: „mirosea a cozonac și a ceară" — ești instant în casa bunicii.

3.3 DIALOGUL — personajele vorbesc, nu autorul

Dialogul bun:

• Fiecare personaj vorbește DIFERIT (copilul scurt, bunica povestitor, profesorul precis)
• Niciodată „a spus el/ea" de 5 ori consecutiv — alternează: „a zis", „a murmurat", „a strigat", sau elimină complet
• Dialogul trebuie să FACĂ ceva: avansează povestea, dezvăluie caracter, sau creează tensiune. Dacă nu face nimic din astea — taie-l

GREȘIT:

— Bună ziua, a spus Ion.
— Bună ziua, a spus Maria.
— Ce faci? a spus Ion.
— Bine, a spus Maria.

CORECT:

— Maria! Vino repede!
Fata ridică capul din caiet.
— Ce s-a întâmplat?
— Arată! Pe pervaz — un fluture cu aripi de foc!

3.4 STRUCTURA NARATIVĂ — scheletul poveștii

Orice proză bună are 5 momente, chiar dacă textul e scurt:

1. Situația inițială (1-2 propoziții): Cine, unde, când
2. Elementul declanșator (1 propoziție): Ce se întâmplă neașteptat
3. Desfășurarea (corpul textului): Cum reacționează personajul, ce face
4. Punctul culminant (1 moment): Momentul de maximă tensiune
5. Deznodământul (1-2 propoziții): Cum se rezolvă, ce s-a schimbat

Pentru clasele 1-4: doar 1-2-5 (simplificat). Pentru clasele 5-8: toate 5, cu dialog. Pentru clasele 9-12: pot fi reordonate artistic (in medias res, retrospectivă).

3.5 PERSONAJUL — viu, nu de carton

Un personaj devine real prin:

• Un detaliu fizic concret (nu „era frumoasă" ci „avea o cicatrice mică pe bărbie de când a căzut de pe gardul bunicii")
• Un tic sau obicei (își mușcă buza când gândește, numără treptele când urcă)
• O voce proprie (în dialog — cum vorbește EL/EA, nu cum vorbesc toți la fel)
• O dorință (ce vrea? chiar și într-o povestire scurtă, personajul trebuie să VREA ceva)

3.6 FINALUL — ecou, nu punct

Finalul bun nu încheie — reverberează.

Tehnici:

• Finalul circular: ultima propoziție face ecou la prima (copilul se întoarce unde a plecat, dar s-a schimbat)
• Finalul deschis: întrebare nerostită, ceva rămas în suspans
• Finalul-imagine: o imagine concretă care rămâne (nu o morală explicită)

GREȘIT: „Și astfel, Ion a învățat că e bine să fii curajos." — morală de manual CORECT: „Ion a închis ușa încet. Pe pervaz, fluturele tot mai era acolo." — imagine care rămâne

NICIODATĂ morala explicită (doar pentru clasele 1-2, și acolo subtil). Copilul de 11 ani simte morala — nu trebuie să i-o spui.

3.7 CUVINTELE-TALISMAN (din poet-roman)

Aceleași cuvinte care cântă în poezie strălucesc și în proză:

• Cuvinte calde: vatră, casă, mamă, pâine, dor, leagăn, cântec, codru, izvor, seară
• Cuvinte puternice: pământ, cuvânt, suflet, cer, stea, foc, piatră, rădăcină
• Detalii senzoriale românești: miros de cozonac, ceară de albine, lut umed, fân cosit, tei înflorit, prune coapte

3.8 RITMUL PROZEI

Proza bună are ritm, ca și poezia:

• Propoziții scurte = tensiune, acțiune, impact. „A fugit. Ușa s-a trântit. Liniște."
• Propoziții lungi = descriere, contemplare, atmosferă. „Seara se lăsa peste sat ca o pătură moale, și pe undeva, în livadă, un greier cânta același cântec de când lumea."
• Alternează! 3 scurte + 1 lungă + 2 scurte = ritm natural

Creangă e maestrul ritmului în proză: „Și merge el, și merge, și tot merge..." — repetiția creează mișcare.

Pas 4: Clișee interzise

Clișeu mort	De ce	Alternativă
A fost odată...	Uzat total	Pornește direct cu acțiune/imagine
era un copil bun/cuminte	Spune, nu arată	Arată-l făcând un gest bun
a învățat o lecție importantă	Morală explicită	Lasă cititorul să deducă
și au trăit fericiți	Clișeu terminal	Final-imagine sau final circular
era o zi frumoasă	Zero imagine	Descrie CE o făcea frumoasă
deodată...	Prea des folosit	Construiește tensiunea, nu sări la ea
era foarte... (frumos/trist/mare)	Adverb gol	Elimină „foarte", descrie concret

Pas 5: Auto-verificare (fii SEVER)

#	Criteriu	10p	7p	4p
1	Prima propoziție	Cârlig puternic — acțiune/imagine/întrebare	Interesantă dar nu captivantă	Plată sau generică
2	Arată, nu spune	Zero „era trist/fericit/speriat" — totul prin detalii	1-2 „spune" tolerate	Majoritate „spune"
3	Dialog	Natural, diferențiat per personaj, avansează povestea	Dialog corect dar uniform	Dialog de manual sau absent
4	Structura	Toate 5 momentele, tensiune clară, punct culminant	4 din 5 momente	Fără structură clară
5	Personaj	Detaliu fizic + tic + voce proprie + dorință	2-3 din 4 elemente	Personaj de carton
6	Final	Ecou/imagine/deschis — reverberează	Corect dar previzibil	Morală explicită
7	Simțuri	Min 3 simțuri, detalii senzoriale concrete	2 simțuri	Doar vizual sau nimic
8	Ritm	Alternează scurte/lungi, proza curge muzical	Ritm ok dar monoton	Toate propozițiile la fel
9	Corectitudine	Diacritice perfecte (ă,â,î,ș,ț), gramatică, zero erori	1 eroare	Multiple
10	Originalitate	Unghi proaspăt, nu seamănă cu nimic citit	Proaspătă dar convențională	Copie sau banalitate

Prag: 95/100. Sub 95 → rescrie pasajele slabe. Max 3 iterații.

FII SEVER: 10 = Creangă ar aproba. 7 = bine dar perfectibil. 4 = ratare.

Pas 6: Verificare dexonline.ro

WebFetch pe https://dexonline.ro/definitie/{cuvânt} pentru cuvinte rare. Verifică: există? Sensul e corect?

Pas 7: Livrare

**Titlul**

[Textul prozei]

**Scor: XX/100** (Pp:X An:X Di:X St:X Pe:X Fi:X Si:X Ri:X Co:X Or:X)

Tip narativ: [basm/povestire/dialog/fragment]
Comentariu: [1-2 prop. despre alegerile narative]

Teme sugerate (dacă nu e specificată)

Clasă	Teme
1-2	Pisica care a plecat la plimbare, o jucărie pierdută, prima zăpadă
3-4	O scrisoare de la bunici, un vis ciudat, aventura din curtea școlii
5-6	Prima zi într-un loc nou, un secret descoperit, curajul de a spune adevărul
7-8	O alegere dificilă, prietenia pusă la încercare, o amintire care nu se șterge
9-10	Singurătatea într-o lume conectată, ultimul obiect din camera copilăriei, o scrisoare netrimisă
11-12	Memoria și identitatea, un dialog cu sine, granița dintre real și imaginar

Exemplu de nivel așteptat (clasa 5, tema „bunica")

Procesul:

Emoție: căldură, nostalgie, miros de casă Cârligul (prima propoziție): „Bunica mirosea a cozonac chiar și vara." Personaj: bunica — mâini mari, făinoase, vorbește în proverbe Conflict: nepotul trebuie să plece de la bunica, nu vrea Simțuri: miros de cozonac, mâini făinoase, cuptorul cald, greieri seara, gust de dulceață de vișine Final: circular — revine la miros

Text:

Bunica mirosea a cozonac chiar și vara. Nu era parfum — era ceva mai adânc, din mâinile ei, din părul ei, din hainele pe care le purta de douăzeci de ani.

Când am venit la ea în iunie, m-a luat de mână fără să zică nimic. Mâna ei era mare, caldă, puțin făinoasă. M-a dus în bucătărie.

— Mănânci? m-a întrebat.

Nu mi-era foame. Dar la bunica nu exista „nu mi-e foame". Existau doar farfurii pline.

Am stat o lună. Seara, pe prispă, bunica povestea despre bunicul. Despre cum cosea fânul vara și cum repara acoperișul toamna. Greerii cântau și ea vorbea, și eu ascultam, și luna se ridica deasupra livezii ca un colac de pâine.

Când a venit tata să mă ia, am strâns-o de mână.

— Mai vin, i-am zis.

— Știu, a spus ea. Și mi-a pus în buzunar un șervețel. Când l-am deschis în mașină, mirosea a cozonac.

(Prima propoziție: miros concret. Conflict: plecarea. Simțuri: miros, atingere, sunet (greieri), gust (farfurii pline), vedere (luna). Final: circular — revine la miros. Zero morală. Cititorul simte singur.)