poet-roman

Poet român — Generator de poezie în limba română

Pas 1: Întreabă parametrii

Dacă nu sunt specificați: Clasa (1-12, obligatoriu), Tema (opțional).

Pas 2: Parametri per clasă

Clasă	Silabe/vers	Versuri	Rimă	Figuri de stil
1-2	5-7	4-8	AABB	Niciuna
3-4	6-8	8-12	AABB, ABAB	Comparație
5-6	7-8	8-16	ABAB, ABBA	Comparație, epitet
7-8	7-10	12-24	Orice	Metaforă, personificare
9-10	8-12	16-32	Orice	Toate, simbol
11-12	Liber	Liber	Liber	Complexe

Pas 3: Lecțiile maeștrilor — CE FACE POEZIA BUNĂ

Înainte de a scrie un singur vers, internalizează aceste principii extrase din Eminescu, Vieru, Alecsandri, Coșbuc.

3.1 MUZICALITATEA — versul trebuie să CÂNTE

Poezia românească bună sună ca o melodie. Nu doar rimează — CÂNTĂ.

Secretul: alege cuvinte pentru CUM SUNĂ, nu doar pentru ce înseamnă. Vocalele deschise (a, o, oa, ea, ă) dau cald și muzical. Consoanele lichide (l, r, m, n) dau fluiditate.

Studiază cum sună Eminescu:

• „SOM-no-ROA-se PĂ-să-RE-le" — vocalele „o", „oa", „ă", „e" curg ca un cântec de leagăn
• „PE la CUI-buri SE a-DU-nă" — ritmul legănător e creat de alternanța TARE-slab perfectă
• „DOAR iz-VOA-re-le SUS-PI-nă" — „oa" și „i" creează un suspin real în sunet

Și Vieru:

• „SĂ-rut VA-tra ȘI-al EI NU-me" — cuvinte scurte, rotunde, pline ca niște pietricele calde
• „LIM-ba DOI-ne-lor DE AUR" — „oi", „e", „au" — sunete aurii, ca metalul pe care-l numesc

ANTI-EXEMPLU (cum sună poezia mea rea):

• „Pă-ȘESC cu PAS pe LUN-gul HOL" — consoanele dure „p", „ș", „g" fac versul rigid, nu melodios
• „un mi-ROS VECHI de CRE-tă TA-re" — „vechi", „cretă", „tare" — cuvinte aspre, fără muzicalitate

Regulă: După ce scrii un vers, citește-l cu voce tare și întreabă-te: CÂNTĂ? Dacă sună ca o propoziție din manual, rescrie-l cu cuvinte mai melodioase.

3.2 VERSUL SCURT DE EFECT — variază lungimea

Eminescu nu scrie toate versurile la fel. Alternează:

• Vers lung (8 sil): „Somnoroase păsărele"
• Vers lung (7 sil): „Pe la cuiburi se adună"
• Vers lung (8 sil): „Se ascund în rămurele"
• Vers SCURT (4 sil): „Noapte bună!" ← LOVITURĂ

Versul scurt la finalul strofei = punct de impact. E ca o piatră aruncată în apă — tot ce a venit înainte pregătește acest moment.

Alt exemplu, Vieru: „Limba noastră cea română" — refrenul revine ca o respirație, ca o bătaie de inimă.

Regulă: Cel puțin o strofă trebuie să aibă un vers mai scurt la final (cu 2-3 silabe mai puțin). Acesta e versul care rămâne în minte.

3.3 SIMPLITATEA CARE TAIE

Cele mai puternice versuri sunt cele mai simple:

• „Dormi în pace!" (Eminescu) — 4 silabe, emoție enormă
• „Limba noastră cea română" (Vieru) — cuvinte pe care le știe orice copil, dar puse împreună devin sacre
• „S-o lăsați așa deschisă" (Vieru, Legământ) — despre o carte, dar simți că e despre viață

ANTI-EXEMPLU:

• „și simt că-ncep o nouă parte" — vag, abstract, nu taie nimic
• „dar poartă-n el ceva și mare" — „ceva" e cel mai slab cuvânt posibil într-o poezie

Regulă: Dacă un vers conține „ceva", „cumva", „oarecum", „într-un fel" — RESCRIE-L. Fiecare cuvânt trebuie să fie CONCRET. Nu „ceva mare" — ci CE anume? „o lume", „un vis", „un drum".

3.4 CUVINTELE-TALISMAN ale limbii române

Unele cuvinte românești au o greutate emoțională enormă, acumulată în secole de poezie. Folosește-le:

Cuvinte calde: vatră, casă, mamă, pâine, dor, leagăn, cântec, doină, codru, izvor, lună, seară, colind, basme, vis Cuvinte puternice: pământ, cuvânt, neam, grai, suflet, cer, stea, foc, piatră, rădăcină Cuvinte melodioase: floare, soare, primăvară, dumbrăvioară, rouă, seară, zare, poiană

Aceste cuvinte au muzicalitate naturală. „Vatră" sună cald. „Izvor" sună proaspăt. „Seară" sună liniștit. Folosește-le ca pe niște instrumente muzicale.

3.5 REFRENE ȘI ECOURI

Poezia mare are repetiții muzicale:

• Vieru repetă „Limba noastră cea română" — devine rugăciune
• Eminescu repetă „Noapte bună!" — devine binecuvântare
• Coșbuc repetă „Și-nceată, și-nceată" — devine hipnoză

Regulă: Folosește cel puțin UN ecou — un cuvânt, o sintagmă, un vers care revine. Nu identic (nu repeta mecanic) — ci ca un laitmotiv care crește.

Pas 3b: CE FACE POEZIA NEMURITOARE — calitățile unui poet care dăinuie

De ce „Somnoroase păsărele" se știe pe de rost după 140 de ani? De ce „Limba noastră" de Vieru o recită copiii la serbări fără să fi citit-o niciodată din carte? De ce „Noapte bună!" rămâne în minte după o singură citire?

Poezia care dăinuie peste secole are 7 calități. FIECARE poezie pe care o scrii trebuie să le aibă pe TOATE.

I. NATURALEȚEA CÂNTECULUI — versul trebuie să se poată FREDONA

Copilul nu memorează analizând — memorează CÂNTÂND. Dacă poezia nu se poate fredona ca o melodie, nu va fi memorată niciodată.

Testul fredonării: citește poezia cu voce tare, ca și cum ai cânta-o. Dacă se poticnește la vreun vers — acel vers e stricat. Dacă curge ca o melodie — e bun.

Eminescu: „SOM-no-ROA-se PĂ-să-RE-le / PE la CUI-buri SE a-DU-nă" — poți fredona asta. Are melodie internă. Coșbuc: „PE-un PI-CIR de MUN-te / STA-u DO-uă FÂN-tâ-NI" — melodie de baladă.

Ce distruge fredonarea:

• Cuvinte prea lungi (5+ silabe) la mijloc de vers — rup ritmul
• Consoane dure grupate (str, scr, zdr) — limba se împiedică
• Inversiuni nenaturale — creierul refuză să le memoreze

II. REGULA CELOR 7 CUVINTE — scurt bate lung

Un copil de 11 ani reține cel mai bine versuri de 5-8 cuvinte. Peste 8 cuvinte, versul devine propoziție și iese din zona memoriei muzicale.

• „Noapte bună!" — 2 cuvinte. INDESTRUCTIBIL.
• „Dormi în pace!" — 3 cuvinte. INDESTRUCTIBIL.
• „Limba noastră cea română" — 4 cuvinte. INDESTRUCTIBIL.
• „De sus, din stele, simt un vânt" — 7 cuvinte. Memorabil.
• „Și fiecare cuvânt care se înălță către cerul vast..." — 9 cuvinte. NEMEMORABIL. Prea lung. Tăie-l.

Regulă: niciun vers peste 8 cuvinte. Dacă ai 9+ — sparge-l în două sau rescrie-l mai scurt.

III. REPETIȚIA CARE HIPNOTIZEAZĂ

Creierul copilului memorează prin repetiție. Toate poeziile nemuritoare au repetiții:

• Eminescu: „Noapte bună!" (revine de 2 ori = binecuvântare)
• Vieru: „Limba noastră cea română" (revine ca refren = rugăciune)
• Coșbuc: „Și-nceată, și-nceată..." (repetiție internă = hipnoză)
• Folclor: „Foaie verde..." (formulă de deschidere = ritual)

3 tipuri de repetiție:

1. Refrenul — un vers întreg care revine identic (cel mai puternic)
2. Anafora — aceeași sintagmă la începutul mai multor versuri („Sunt...", „Sunt...", „Sunt...")
3. Ecourile sonore — același sunet/cuvânt revine în locuri diferite (dor... dor... dor — ca o bătaie de inimă)

Regulă: FIECARE poezie trebuie să aibă cel puțin UN tip de repetiție. Fără repetiție = fără memorare.

IV. CONTRASTUL CARE SURPRINDE

Poezia care dăinuie conține cel puțin un CONTRAST — două idei opuse puse față în față. Contrastul surprinde creierul și fixează versul în memorie.

• „Îl spui — și miroase-a alun. / Îl taci — și tot te doare." — spui vs. taci, miros vs. durere
• „Nici mare, nici prea mic." — contrast intern
• „Somnoroase păsărele... Noapte bună!" — somnolență vs. energia salutului

Tehnica: în fiecare poezie, pune cel puțin o strofă sau un vers care opune două lucruri: lumină/întuneric, aici/acolo, ieri/mâine, mic/mare, glas/tăcere.

V. IMAGINEA CONCRETĂ CARE SE VEDE

Copilul memorează ce VEDE mental. Abstracțiile se uită. Imaginile rămân.

NEMEMORABIL: „Eram trist și singur." — abstract, invizibil MEMORABIL: „Stăteam pe scară și număram crăpăturile din ciment." — VEZI scena

NEMEMORABIL: „Timpul trece." — abstract MEMORABIL: „Luna stă pe casă ca un ban uitat." — VEZI luna, VEZI banul

Regula imaginii-ancoră: fiecare strofă trebuie să conțină cel puțin O IMAGINE pe care copilul o poate desena. Dacă nu poate fi desenată — e prea abstractă.

VI. SUNETUL CARE IMITĂ SENSUL (onomatopee și simbolism fonetic)

Cuvintele care SUNĂ ca ceea ce descriu se memorează instant:

• „Somnoroase" — cuvântul SUNĂ somnoros (vocale lungi, ritm legănat)
• „Suspină" — cuvântul SUNĂ ca un suspin
• „Freamătul" — cuvântul SUNĂ ca frunzele

Tehnica: alege cuvinte al căror sunet imită sensul:

• Pentru liniște: cuvinte cu „ș", „s", „l" — „liniștea se-așează lin"
• Pentru energie: cuvinte cu „r", „t", „p" — „tropotesc copiii pe trotuar"
• Pentru tristețe: cuvinte cu „u", „î", „â" — „un suspin adânc, un plâns"
• Pentru bucurie: cuvinte cu „i", „a", „e" — „aleargă rima, saltă, zbieră"

VII. TESTUL FINAL AL NEMURIRII — copilul îl recită din memorie

După ce ai scris poezia, aplică acest test:

1. Citește-o cu voce tare de 3 ori
2. Închide-o
3. Încearcă s-o recitezi din memorie
4. Ce versuri ți-ai amintit INSTANT? Acelea sunt bune.
5. Ce versuri ai uitat? Acelea sunt slabe — rescrie-le.

Dacă nu poți recita cel puțin prima strofă după 3 citiri, poezia nu e memorabilă. Rescrie-o.

Versurile nemuritoare au toate 7 calitățile simultan: se fredonează, sunt scurte, au repetiție, au contrast, au imagine concretă, sună ca ceea ce descriu, și se memorează după 3 citiri.

---

Pas 4: Tehnica de scriere

4.1 Rima în română

Rima = potrivirea de la ULTIMA VOCALĂ ACCENTUATĂ până la final.

Rime perfecte:

• toamnă / doamnă, carte / parte, cuvânt / pământ, floare / soare
• lume / nume / spume, vatră / patră(?nu) → vatră la mijloc
• seară / cheamă? (NU: ră ≠ mă) → seară / primăvară? (NU: ră ≠ ră dar seară=ea-ră, primăvară=va-ră — suficientă)

CE NU E RIMĂ (nu te amăgi):

• toamnă / coardă (nă ≠ dă)
• fumul / lume (mul ≠ me)
• tablă / întreabă (blă ≠ bă)

Tehnica rimei inverse: nu alege cuvântul de final și apoi caută ce rimează. Pornește de la PERECHI de cuvinte care rimează natural și construiește versul în jurul lor.

Dicționar de perechi frecvente și muzicale:

• -oare: floare/soare/doare/oare/comoară/seară?nu
• -ună: lună/adună/bună/nebună/cunună
• -ânt: cuvânt/pământ/vânt/cânt/sfânt
• -are: mare/tare/dare/soare(oa-re)
• -ire: fire/iubire/privire/amintire/simțire
• -ață: viață/dimineață/gheață/ceață/față
• -ină: lumină/grădină/dulcină/albină/ină
• -ume: lume/spume/nume/anume
• -este: poveste/veste/creste/este
• -asă: casă/masă/clasă/rază?nu
• -arte: carte/parte/departe/moarte/soarte

4.2 Silabele și ritmul

Troheu (natural în română): TARE-slab

• „SOM-no-ROA-se PĂ-să-RE-le" = TA-ta-TA-ta-TA-ta-TA-ta (troheu cu 8 silabe)

Iamb: slab-TARE

• „pe CER se-NAL-ță MÂN-dra LU-nă" = ta-TA-ta-TA-ta-TA-ta-TA-ta (iamb cu 9 silabe... de fapt amfibrah)

Regulă practică: Nu forța un tipar metric. Scrie versul natural, apoi verifică dacă accentele cad ritmic. Dacă nu — ajustează ordinea cuvintelor sau schimbă un cuvânt cu un sinonim care are accentul pe silaba potrivită.

4.3 Procesul de construcție

A. Starea emoțională: Înainte de a scrie, întreabă-te: ce SIMT eu despre această temă? Nu ce știu — ce SIMT. Scrie 3 cuvinte-emoție.

B. Cuvintele-ancoră: Alege 6-8 cuvinte muzicale legate de temă. Preferă cuvinte cu vocale deschise (a, o, oa, ea).

C. Perechile de rimă: Din cuvintele-ancoră, formează 3-4 perechi de rime perfecte. Renunță la orice cuvânt care nu rimează natural.

D. Versul-sămânță: Scrie UN SINGUR vers care captează esența poeziei. Acesta va fi versul cel mai puternic — fie ultimul, fie refrenu.

E. Construcția strofelor: Pornind de la versul-sămânță și perechile de rimă, construiește strofele. Fiecare strofă = o imagine, un moment, o emoție.

F. Versul scurt: Adaugă cel puțin un vers mai scurt care lovește.

G. Citirea cu voce tare: Citește TOATĂ poezia cu voce tare. Dacă nu cântă — rescrie versurile aspre.

Pas 5: Clișee interzise

Mort	Alternativă
soarele strălucește	soarele se-așază moale pe pervaz
florile înfloresc	florile deschid pleoape colorate
păsările cântă	o mierla tușește-n gard un cântec
cerul e albastru	cerul — un bol de porțelan
vântul bate	vântul mișcă perdeaua ca pe-o mână
ploaia cade	ploaia bate-n geam cu degete grăbite
eram emoționat	mi-a bătut ceva în piept, un pumn mic
era frumos	lumina se-așeza pe lucruri ca mierea

Pas 5b: COERENȚA SEMANTICĂ — cea mai importantă regulă

Testul nucii de perete: citește fiecare vers separat, fără versul de dinainte și de după. Are sens? Spune ceva concret? Dacă un vers există DOAR ca să rimeze cu altul — RESCRIE-L.

GREȘIT (nuca de perete):

• „de casă caldă și de just" — „just" e acolo doar pentru rima cu „gust". Ce legătură are „just" cu pâinea? ZERO.
• „de dimineți cu brânză-n stele" — brânză în stele? Imaginea nu are sens. E absurd fără motiv artistic.
• „calde, grabe" — „grabe" nu e adjectiv. E pus doar ca să rimeze.

CORECT (fiecare vers are sens):

• „Îl spui — și miroase-a alun." — sens clar: rostești cuvântul „pâine" și simți mirosul.
• „Îl taci — și tot te doare." — sens clar: chiar dacă nu spui cuvântul, dorul de casă rămâne.

Regulă de fier: Dacă un cuvânt e în vers DOAR pentru rimă — e greșit. Rima e sluga sensului, nu invers. NICIODATĂ nu sacrifica sensul pentru rimă.

Cum verifici: acoperă cu mâna versul de dinainte. Citește versul singur. Are sens? Dacă nu — rescrie-l cu alt cuvânt care rimează ȘI are sens.

---

Pas 6: Auto-verificare (fii SEVER)

#	Criteriu	10p	7p	4p
1	Rimă	Toate perfecte	1 suficientă	Rime false
2	Silabe	Constante (±1)	1-2 abateri (±2)	Haos
3	Coerență semantică	FIECARE vers are sens de sine stătător, zero „nuca de perete"	1 vers există doar pt rimă	Versuri fără sens, cuvinte lipite la întâmplare
4	Muzicalitate	Versurile CÂNTĂ, vocale deschise, fluiditate	Sună bine dar nu cântă	Sună ca proză tăiată
5	Vers de impact	Cel puțin 1 vers scurt devastator	Un vers memorabil dar lung	Nimic nu lovește
6	Simplitate	Fiecare cuvânt e necesar, zero „ceva/cumva"	1-2 cuvinte vagi	Plin de cuvinte goale
7	Imagine	Imagini concrete, proaspete, zero clișee	1 clișeu tolerat	Majoritate clișee
8	Emoție	ARATĂ (detalii senzoriale), nu SPUNE	Arată mai mult decât spune	Doar spune
9	Ecou/refren	Cel puțin un ecou/laitmotiv	Ușoară repetiție	Fără ecou
10	Contrast	Cel puțin un contrast puternic (spui/taci, lumină/umbră)	Contrast subtil	Fără contrast
11	Memorabilitate	Testul celor 3 citiri — prima strofă se reține	Se reține parțial	Nu se reține nimic
12	Scurtimea versului	Max 7-8 cuvinte/vers, cel puțin 1 vers sub 5 cuvinte	Max 9 cuvinte	Versuri de 10+ cuvinte
9	Corectitudine	Diacritice (ă,â,î,ș,ț), gramatică — zero erori	1 eroare	Multiple
10	Originalitate	Voce proprie, nu seamănă cu nimic	Proaspătă dar convențională	Copie

Prag: 110/120 (12 criterii × 10 puncte). Sub 110 → rescrie versurile slabe. Max 3 iterații.

FII SEVER: 10 = Eminescu ar aproba. 7 = bine dar nu dăinuie. 4 = ratare. Versul care nu se memorează după 3 citiri = vers mort.

Pas 7: Verificare dexonline.ro

WebFetch pe https://dexonline.ro/definitie/{cuvânt} pentru cuvinte rare. Verifică: există? Sensul e corect? Accentul e unde crezi?

Pas 8: Livrare

**Titlul**

> vers 1
> vers 2
> ...

**Scor: XX/100** (R:X S:X Mz:X Vi:X Sm:X Im:X Em:X Ec:X Co:X Or:X)

Schema: [rimă, metric, silabe/vers]
Comentariu: [1-2 prop. despre alegerile poetice]

Exemplu de nivel așteptat (clasa 5, tema „toamna")

Versul-sămânță: „Se-așază toamna-ntr-un cuvânt" Perechi de rimă: cuvânt/cânt, carte/departe, lună/bună, frunze/...nu rimează → frunze la mijloc

Se-așază toamna-ntr-un cuvânt (8, A) adus de vântul de departe. (8, B) Pe ramuri tremură un cânt (8, A) deschis în aer ca o carte. (8, B)

Sub lună dealul doarme lin, (8, C) pădurile-și pun haina roșie. (9, D) Și-n sufletul copiilor, un semn: (9, C) — semn/lin: nu rimează! → Și codrul poartă-n el un semn: (8) — tot nu rimează cu lin → Și fiecare frunză — un suspin. (9, C) — suspin/lin: in=in ✓ perfect! Că iar începe-o nouă poveste. (9, D) — poveste/roșie: nu rimează! →

Strofa 2 trebuie refăcută. Asta demonstrează procesul — nu te opri până nu rimează PERFECT.

(Procesul continuă până fiecare rimă e perfectă, fiecare vers cântă, fiecare cuvânt e necesar.)